luni, 16 noiembrie 2015

Destin fragmentat




Nu mă-neca
în apa cuvintelor
dar dacă vrei să o faci
naşte-mă corabie
din braţele tale 
să fug,
să fug cu visul ancorat
în vânt
îmi risipeşti plecarea
un gând spre cer
un altul spre pământ,
alungi c-o mână depărtarea
şi taci
cu inima şoptind:
-Pierdută-mi eşti,pierdut îţi sunt!
Lara Nicole (16 noiembrie 2015-Suceava)

duminică, 13 septembrie 2015

E...




atâta dor
în această linişte
răspicat
de surdă
încât
pietre înfloresc
melancolia apelor
din mine
aud
umbra paşilor
zdrobiţi
sub ochii
aştrilor
te caut
fără să-ndrăznesc
(să)te pronunţ...


@Lara Nicole(Still) @  09 septembrie 2015

Tu nu ştii când





mă ard copacii născuţi
din amprenta trecerii tale
arunci-n mine fluvii
cu amintiri
ca o şoaptă-n auzul frunzelor
te strig
cutremurată
privesc glasul cerului
nu vreau să mă simtă fulgerul
vântului

în apele lumii tale...


@ Lara Nicole(Still)@

marți, 3 martie 2015

Plurarul Singurătăţii : Eu şi cu Mine


Mi-e tăcere fiecare pas pe care îl fac din mine spre intimitatea dimineţilor unde îmi regăsesc visele hrănindu-se cu bătăile nebune ale unei inimii ce se hazardează să mai spere în amintiri care-ar prinde viaţă în clipa următoare. Strâng între pleoape imagini ce-mi vorbesc despre un timp în care m-am simţit iubită încercând să înăbuş dorul ce-şi sădeşte în fiecare celulă sămânţa : dor ,dor ,dor...şi doare ! Îmi privesc chipul ce mă priveşte( o oglindă ne desparte între eu şi mine ) şi simt cum ,începe să plouă peste seminţele dorului : vor răsări păduri ce-i vor purta gravura , numele lui va foşni pulsând literele cu ecou ,iar în mine se vor coace dorurile ,încet ,ca fructele nostalgice ce mai aşteaptă briza unui val de lumină .
Adulmec ochii care mă privesc şi realizez un adevăr de care am fugit ,uneori înspre el ,alteori de el : 
-Încă îl iubesc ! Îl iubesc cum nu am mai iubit !
Muşc din cuvinte cu tot crudul realităţii ce mă fulgeră prin ridurile inimii ,mă cert silabisind oftaturi ,opresc gândurile să-şi ancoreze corăbiile cu pânze scrise de secunda unui ''cândva'' şi ,după ce haosul devine armonie ,după ce mă dezbrac de durerea devenită un al doilea rând de piele , creşte din mine,împăcarea . 
Şi mă împac ,despărţindu-mă de toată logica care-mi supunea trăirile ,de toate argumentele pro şi contra ( <pro> le consideram ,când de fapt erau <contra> mea ) ,despărţindu-mă de toate reproşurile pe care mi le-am făcut doar pentru că nu doream să accept realitatea inimii ,punându-mi ,pe umeri ,povara lumii .
Mi-e tăcere fiecare pas pe care îl fac ,din mine ,...fără el ! 

Lara Still 

Ca pe-o primavara




Ca pe-o primavara
apropie-te
vreau sa simt gustul florilor
pe buzele tale
infloresc
curcubee
se joaca
prin parul tau

ca pe-o primavara
te asteapta
si-ti viseaza atingerea
zefir
ce mangaie
respirul ierbii
si ma-nalta,
ma-nalta
spre universul inimii

ca pe-o primavara
te gandesc...

Lara Still-Longiano -3 martie 2015

miercuri, 30 iulie 2014

DE-ATÂTA DOR

De-atâta dor
mă expulzez
din mine
rup durerea
până când ,
până când buzele
descreţesc ridurile
cu un surâs
mă frământă
destinul

umbra unui suflet
fără trup

mă strigă...

de-atâta dor,
de-atâta dor
nu mă mai aud

Lara Still Dumitraşcu (30 iulie 2014 -Milano)

marți, 4 martie 2014

AM VISAT CĂ TRĂIESC



Cu buzele uscate,
îngenuncheată,
îmi privesc
ridurile inimii

prin praful vântului

întind mâna,
să alint,
şi alint fruntea cerului
cu anii în care
am visat că trăiesc

îmi dezgrop văzul
din plânsul ierbii

se-nalţă mâini
avide,necunoscute,
orbeşte
mă pipăie
de la undele gleznelor
până la ţărmul coapselor
şi mai sus...

Cu geamăt de pian mut
alerg
prin timp
mă amân
cu speranţe
îmi deschid privirea
şi alint,
alint ridurile inimii

Am visat că trăiesc.

Lara Still Dumitraşcu (30 decembrie 2013 )