Fiecare perla era un vis trezit ce aluneca de pe obraji pe evantaiul atingerilor mele izbindu-se de abisul unor pasi ce rataceau fara tinta. Am cuprins urma cu privirea facand-o necuvant,lasand-o,acolo,in departarea necantata de chemari...acolo,unde ecoul isi incuiase templul. O voce desculta incerca sa ma adune din perlele abandonate dar ele scapau,printre liniile palmelor,lasandu-si amprenta plecarii...
Acolo,unde se intalnesc toate visele,tu ma intrebi cu vocea mea :
"-De ce nu-mi esti,acum,cand eu iti sunt?"
Lara Still
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu