Cand timpul si-ar glasui cuvintele,atunci ,vantul ar ramane fara vorbe,iar eu mi-as inchide plecarile in cantul pamantului. Cand cuvintele si-ar scrie gandurile,atunci, ploaia si-ar rezema stropii de buzele curcubeului,iar eu as zidi apusuri pe geana rasaritului. Cand soapta si-ar murmura rugile,atunci, dorul ar bate clopote in cer,iar eu as condamna departarea construind poduri de flori. Cand dorul si-ar plimba palmele sorbindu-ma,atunci,tacerea mea...tacerea ta...(re)devine o inima ce bate in miezul atator cuvinte...inima Universului nostru.
~Lara Still~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu