miercuri, 31 iulie 2013

Tu,iubire!....


Ma indrept spre povestea mainilor tale,doar in atingerea lor imi regasesc imbratisarile...
Tu,Iubire,vorbeste-mi...vorbeste-mi despre necuvintele ce au asezat rugi in palmele cerului.
Pasesc,timid, spre povestea gurii tale,doar in alintul buzelor imi regasesc trupul...
Tu,Tandrete,sopteste-mi...sopteste-mi despre glasul dansului nostru ce si-a ancorat pasii pe inima Universului.
Ma indrept spre casa inimii tale,doar acolo imi regasesc linistea...


      Lara Still

luni, 29 iulie 2013

Ei si ce?!


Te-a parasit?!...Ei si ce?!...Oricum nu era al tau/a ta,indiferent de doza de iubire oferita sau primita!...Intreaba-te,cum ar fi fost sa fie langa tine,dar gandul,inima sa-i zboare la o alta/altul?!...Ai accepta?...Ma indoiesc!
Ce-ti ramane de facut,dupa ce el/ea te-a impovarat cu o explicatie mai mult confuza decat credibila?!... Accepta!...chiar daca usa sperantelor ti s-a inchis drept in nas, cu zgomot de cioburi sparte. Accepta!...chiar daca intrebarile tremura prin toata fiinta ta,cautand raspunsuri logice...chiar daca iti vine sa te ingropi,acolo,sub ruinele unor castele de nisip...Chiar daca lacrimile urla "de ce -uri?",ancorandu-se de buzele stranse in bratele dezamagirii!...chiar daca el/ea a aruncat vina asupra ta,nu te invinovati,ci Accepta!!!...Nu ma crezi?!
Nici eu nu m-as fi crezut acum un an!...Eram pierduta iremediabil,irecuperabil intr-o iubire construita pe vise,planuri...eu construiam,el era arhitectul. Poate am fi facut echipa buna,daca nu descopeream ca, acolo unde cladeam,el darama.
Despartirile sunt dureroase dar nu avem dreptul sa intervenim in destinul omului,doar pentru ca vrem sa ne mai oferim sanse. Ne vindem iluzii singuri,amagindu-ne ca se va schimba ceva. Singura schimbare suntem noi!
Te-a parasit?!...Ei si ce?!...Dupa ce te vei trezi din Durere ,vei realiza ca nu mai esti cel/cea din trecut,ca nu mai accepti sa primesti jumatati de masura, ca iubirea nu se cerseste ci se daruieste,ca iertand nu inseamna ca mai acorzi sanse , ca amanarea e doar un refuz intarziat ,ca libertatea nu inseamna singuratate,ca a fi nu e totuna cu a trai!
Te-a parasit??!...Ei si ce?!...Priveste partea buna : NU SE TERMINA VIATA CI INCEPE!!

@In My Secret Life@-Lara Still

duminică, 28 iulie 2013

Clipe Cu Tine


Cum a fost inceputul?!...Ca un cantec ce-si ineca dorul in cuvinte.Ii simteam curiozitatea,asteptarea,nehotararea,zbuciumul....tacerile sale vorbeau dincolo de cuvinte. Iesisem dintr-o casnicie cu gustul florilor de mucegai. Imi iubeam libertatea tinandu-ma cat mai departe de tot ce putea sa ma tenteze,avand mereu in fata ochilor,promisiunea pe care mi-o facusem: sa nu mai permit nimanui sa ma raneasca! Fugeam de el, dar pasii ma purtau inspre drumul ce-l construia catre
inima mea. Recunosc,ma opream,uneori,sa-i respir cuvintele,frumusetea lor,ma faceau sa alerg mai mult.....pana intr-o zi,cand o stare de nedescris,i-a raspuns. Nu visam la ceva,nu inventam scenarii,in noptile nedormite,traiam ca apa....sub aerul sau.
Stia cum sa ajunga la sufletul unei femei : cuvinte frumoase,atentii marunte,apoi acea disparitie,care sa te faca sa-i doresti prezenta. Asa intrase in casa sufletului meu,fara sa bata la usa,tinanad in mana buchete de promisiuni. Cand am realizat ca imi vindea doar iluzii,fiecare celula din mine era deja ametita de atata iubire.
Imi rasuna si azi cuvintele lui : "Nu uita,nu vei fi cu nimeni altcineva decat cu mine...iar eu nu voi fi cu nimeni altcineva decat...cu tine."


@In My Secret Life@-Lara Still

Fir de clepsidra


Ii ascultam tacerea ce intona fir de clepsidra. El,ramanea,acolo,departe de visele mele ,de lumea mea,in Tara Nespuselor,de unde indraznea sa ma priveasca cu coltul buzelor si sa-mi descifreze gandurile. Eram constienta de forta ce o avea asupra mea : stia cum sa-si inchida sosirile,cum sa-si deschida plecarile,iar eu ramaneam cu franturi din fericiri furate si cu ploi de ganduri,sperante,vise si mai ales dor...acel dor ce ma ravasea pana in profunzimea destinului.
Imi umbla in suflet si unde gasea rani le
cuprindea cu soapta sarutului...ma vindeca arzandu-mi amintirile. Le auzeam tanguirile,le simteam arcuirile,extaz agonic...Bratele lui ma cuprindeau,asa cum cuprinde apusul rasaritul,cufundandu-se in amurgul misterului meu iar eu ii trasam nelinisti vibrande : crudul anilor mei ii devenisera altar,toamna anilor lui imi devenise templu.

@In My Secret Life@-Lara Still

miercuri, 24 iulie 2013

In my secret life


Ii ascultam tacerea ce intona fir de clepsidra. El,ramanea,acolo,departe de visele mele ,de lumea mea,in Tara Nespuselor,de unde indraznea sa ma priveasca cu coltul buzelor si sa-mi descifreze gandurile. Eram constienta de forta ce o avea asupra mea : stia cum sa-si inchida sosirile,cum sa-si deschida plecarile,iar eu ramaneam cu franturi din fericiri furate si cu ploi de ganduri,sperante,vise si mai ales dor...acel dor ce ma ravasea pana in profunzimea destinului.
Imi umbla in suflet si unde gasea rani le cuprindea cu soapta sarutului...ma vindeca arzandu-mi amintirile. Le auzeam tanguirile,le simteam arcuirile,extaz agonic...Bratele lui ma cuprindeau,asa cum cuprinde apusul rasaritul,cufundandu-se in amurgul misterului meu iar eu ii trasam nelinisti vibrande : crudul anilor mei ii devenisera altar,toamna anilor lui imi devenisera templu.

                                     Lara Still

marți, 23 iulie 2013

Amprenta plecarii


Fiecare perla era un vis trezit ce aluneca de pe obraji pe evantaiul atingerilor mele izbindu-se de abisul unor pasi ce rataceau fara tinta. Am cuprins urma cu privirea facand-o necuvant,lasand-o,acolo,in departarea necantata de chemari...acolo,unde ecoul isi incuiase templul. O voce desculta incerca sa ma adune din perlele abandonate dar ele scapau,printre liniile palmelor,lasandu-si amprenta plecarii...
Acolo,unde se intalnesc toate visele,tu ma intrebi cu vocea mea :
"-De ce nu-mi esti,acum,cand eu iti sunt?"


                                                               Lara Still

duminică, 14 iulie 2013

Mi-esti TU!

De-ai sti cate ganduri se dezbraca de cuvinte?...Doruri ancorate la tarmul visarii te cheama,fredonandu-te...
Ma tac printre anotimpuri ce se perinda sculptand dansuri...
Totul din mine vorbeste...doar cuvintele calatoresc tacut prin vazduhul ochilor tai.
De-ai sti cat te doresc zambet descult pe trupul meu?...As culege primaveri din toate florile pamantului,imbracandu-ma cu tine...
Mi-esti TU!....



Lara Still

miercuri, 10 iulie 2013

Te-am visat

   M-am trezit cu numele tau pe buze. Te-am visat...vanai vant presarand covor de petale inaintea mea. Paseam spre tine cu inima dansanda,dorind sa-ti imbratisez surasul cu acolada sarutului. Te fredonam culegand uimirea stelelor  invaluite in marea matasoasa a noptii...Se spargeau cuvintele de clarul lunii,unde-ti cioplisem inflorituri de curcubeu;cununi luminande se asezau,pe tamplele noastre,respirandu-ne regasirea.
Atingerile cutreierau ascultandu-ne fiecare puls al inimii...Te sopteam,respirandu-te,umplandu-mi fiinta...Ma sopteai,imbracandu-ma cu tine,cu bratele tale,cu privirea ta...devenind esenta vibranda in tine.
Te-am visat....pictai clipe presarand petale de chemari...Eram la distanta unui vis...pasind spre tine,lasam in urma munti de taceri...

                                                                     ~Lara Still~


duminică, 7 iulie 2013

Ruga Dorului

Sopteste-ma...si vantul isi despleti aripile inspre departari.
Parfum de ganduri pictau pleoapele cerului.
Rosteste-ma...si sanii cuvintelor incepura sa inmugureasca.
Acorduri ceresti sculptau silabisind chemari-ecou.
Traieste-ma...si marea-si descoperi inima.
Valurile isi inaltau trupurile sculptate dansand sub clopote ascunse in umbrele norilor.
Gaseste-ma....si pasii deveneau sarut pe suflet.
Din pantecul Universului se desprinse un alt anotimp:
Al nostru.
Iubeste-ma...si lumina ma dezbraca de ocarile timpului,
Gravandu-te cu clipa ce ma renaste...

~Lara Still~

vineri, 5 iulie 2013

Esenta tacerii













Cand timpul si-ar glasui cuvintele,atunci ,vantul ar ramane fara vorbe,iar eu mi-as inchide plecarile in cantul pamantului. Cand cuvintele si-ar scrie gandurile,atunci, ploaia si-ar rezema stropii de buzele curcubeului,iar eu as zidi apusuri pe geana rasaritului. Cand soapta si-ar murmura rugile,atunci, dorul ar bate clopote in cer,iar eu as condamna departarea construind poduri de flori. Cand dorul si-ar plimba palmele sorbindu-ma,atunci,tacerea mea...tacerea ta...(re)devine o inima ce bate in miezul atator cuvinte...inima Universului nostru.

                                                                             ~Lara Still~
  

joi, 4 iulie 2013

Amprenta mea esti TU!

 Din bataile inimii ce se revarsau pe campul inflorit al trupului...pe petala unui gand ce-si odihnise aripile dorului,te-ai nascut TU.
 Cand adunai sub pleoape albastru cerului si marea cu solfegiile visande, palmele-mi, insetate,iti conturau chipul...
Saruturile te gandeau prin nerostitele cuvinte....stiai si taceai,protejandu-ma chiar si de tine.
 Cand vantul iti impletise flori pe amurgul buzelor,de pe tampla ploii au inceput sa evadeze margaritare...Ne saruta cerul cu binecuvantare..
Universul ingenunchease lasandu-si umerii sa fie sculptati de iubirea noastra. Traiam in sanul zborului cantul infinitului.
Acum adulmec timpul...fiecare puls al lui lasa urme pe indepartata apropiere a fiintei mele...amprenta mea esti TU!

                                                                                                             ~Lara S~

Pas descult

 Pasea descult,iar bratara de la picior ii aduna cantec in suflet...
Pasea adanc pana in cutele gandurilor sale...pana in adancul ochilor...
Ar fi vrut ca pasul sa-i fie respirat de bratele lui...
Sa-i culeaga visele din taceri...sa le faca drum spre inima...
Pasea descult...curgand pe firul argintiu al tamplelor sale...
Iar bratara de la picior saruta luciul curcubeului...
Pasea descult...iar urma sa se ascunse intr-o pala de vant....
Adunand cantec...fara raspuns...


~Lara S~

miercuri, 3 iulie 2013

Inima mea iti scrie



Azi,inima mea iti scrie...poate intr-o zi,ma vei citi...Atunci cand m-am nascut nu a aparut o noua stea pe cer ci,doar una a imprumutat lumina de la o alta.Mi-am asumat rolul de a impodobi cerul,de a fi o punte pe care calatoresc dorintele in goana lor spre implinire,corabia in care s-au aruncat vise,trairi furate,infometate...De-ai sti de cate ori bratele mi-au devenit vasle,aripi,candele in noapte...?!...
Chiar si in noptile cand Universul isi cobora,intristat,pleoapele,palpaiam in bataia vantului,doar ca sa stii ca-ti sunt aproape...De cate ori ai privit cerul,chiar si in miezul zilei,mereu ochii tai se ancorau in locul unde stiai ca sunt....asteptandu-ma in albastrul sufletului,adunand doruri...nascute din iubire.
Azi,inima mea iti scrie...cuvinte timide isi inalta gura spre tine...soptindu-ti : imi lipsesti secunda cu secunda,clipa cu clipa....,imi lipsesti diminetile,noptile...Nu-mi e deajuns sa impart dorul de tine zborului,si nici florilor si nici sa-l odihnesc in imbratisarea naturii,chiar daca ceva,aici,in mine,imi spune ca va fi bine...am momente cand cred ca destinul se joaca de-a tranta cu mine...
Stii?!....ai facut carare prin padurea sufletului meu si nicio furtuna nu o va acoperi...nici macar eclipsa totala a cuvintelor....
Intr-o zi o sa-ti arat cum e sa respiri... doar prin inima....
Dar,pana atunci....

~Lara S~