Suspin

O avalansa de cuvinte sparg iluziile
Dezlantuind voci pe rugul amintirilor.
Clipa arunca-n mine
Cu cioburi de vise
Brazdandu-mi inima.
Refrenul unor lacrimi

Suspina...si...

Ma imbat cu sperante
Ratacind prin pustiul vremii,
Sorbind cu ochii dezbracati
Toata nefericirea universului
Contopind-o
In extazul vietii.

Suspin...caci...

Betia unei lupte launtrice
Agonizeaza pe tampla unui pas
Ce-si tanguie chemarea.
Printre peretii cerului
Brate de dor
Ma dezbraca de numele tau
Risipindu-mi ploile vantului.

Si suspin...

Si simt abisul
Cum creste din apa pietrelor
Stingand jarul de pe sanii timpului.
Respirul devine amfora unui
Suspin...caci...

Atat de departe e soapta plecarii
Incat amutesc si corzile cuvantului.

Lara Still(31 octombrie-2013)

Pe secunda clipei

Ti-ai daruit linistea palmelor mele.
Privesti?!...
Acolo,pe linia vietii,
Mi-ai pictat chipul cu mangaierea pleoapelor.
Iti amintesti?!...
Ca sa-mi cunosti parfumul
Si zambetul ascuns in irisul sufletului,
Mi-ai modelat trupul cu buzele tale
Pana cand pasii mi-au devenit coloane in paradis,
Iar bratele ,soaptele unui clopot in cer.
Ne vindecam de durere
Iubindu-te...
Iubindu-ma...

Mi-ai asezat sarutul in locul inimii.
Simti?!...
Fiecare puls al ei ma cauta cantandu-si dorul-balada.
Undeva,la marginea unui gand,
Pe buzele Universului,se scalda sperantele,
In parfumul unui val,
Se aude cantul luntrasilor stelari.
Auzi?!...
Dorurile si-au ingenunchiat palmele silabisindu-ne numele...
Pe secunda timpului
Ne-am asezat linistea
Iubindu-te...
Iubindu-ma...

Lara Still

Raman Femeie

Chiar daca-n suflet patimi se aduna
Iar versu-mi este desuet.
Raman Femeie in asta lume
Cu dorul ce-mi colinda-n piept.

Stiu ca iubirea-mi e neimpartasita
Doar marea o absoarbe-ncet
Cu ticaituri de clepsidra
Sculptand arcada unui gand poet.

Raman Femeie,tainica poveste
Ce vise a rasfirat spre-acel Eden
Unde cuvinte,tandre ,au fost scrise
Cu soapta cerului-n tandem.

Chiar de privirea ta ma cheama
Cu gura, spre un alt pacat
Raman Femeia,ce pe-un colt de geana
Taceri rostite,ti-a lasat.

Raman Femeie,rima unei inimi
Cantandu-si pasul rar,cu-al sau sarut
Ce zborul a salvat-o din genune
Pe cand durerea a lovit-o de pamant.

Si cand cu pietre in mine-ai aruncat
Stigmatizandu-mi al meu nume
Aceeasi dragoste-ai aflat
In orice timp,in orice lume.

Raman Femeie,vrei,nu vrei,
Icoana ce o porti in suflet.
Pictata-n vers,sculptata-n condei
Un Univers etern c-un singur nume:
Femeie!

Lara Still(26octombrie2013)

Apoi...

Numara-mi anii de cand te astept
Prin cuvintele ce nu ti le spun.
Apoi,numeste-ma!...in tine m-am nascut.

Numara-mi clipele in care te doresc
Prin lumina suspinata a stelelor.
Apoi,gaseste-ma!...in palma ta mi-am lasat harta sufletului.

Numara-mi chemarile de cand te strig
Prin fiecare puls al gandului ce ma aduce in fata ta.
Apoi,imbratiseaza-ma!...in bratele tale mi-e linistea.

Numara-ma printre flori
Pana cand imi vei simti mireasma.
Apoi,respira-ma!...in tine imi sunt radacinile.

Numara-ma printre picurii de ploaie
Pana cand imi vei simti gustul.
Apoi,soarbe-ma!...asa voi curge prin tine...mereu.

Numara-mi iubirea printre adierile ce-ti alinta chipul
Pana cand buzele ma vor sopti.
Apoi,rosteste-ma!...asa voi deveni realitatea unui vis.

Lara Still(25 octombrie2013)

Auzi,iubite...?!

Auzi,iubite,cum plang cuvintele?!...
S-au adunat intr-o rugaciune muta
Zdrobite de durere,
Scrijelind in vise surde.
Ganduri asfintite ingenunchind pe aripa cantului...
Prabusindu-se sub spinii durerii.
Auzi,iubite,cum se sparg cuvintele?!...
Sunt cioburi de vise
Desprinse dintr-un zbor dansant
Reduse la tanguirea unei triste viori.
Auzi,iubite,cum mor cuvintele?!
Penelul a impietrit pe marginea culorilor
Iar muzica Iubirii noastre s-a risipit
Sub pleoapa lacrimei ce-ngheata!


Lara Still

Toamna din mine

Si cata toamna e in mine
   Si cat din mine o mai vrea?!
Nu ma-ntreba,ci,taci,si-asculta
Si simte-mi inima din ea.
Si cata frunza ruginie
S-a despletit dintr-un regret?!
Nu ma privi,doar taci si-asculta
Cum toamna-mi tanguie in piept.
Si cate ploi va plange cerul
Si cat din cer va plange-n noi?!
Nu ma-ntreba,tu,taci,si-asculta
Si lasa toamna sa ma ia!

Lara Still

Visez alb

Visez alb...
odihnindu-mi sufletul de seninul gandurilor.
Stii?!...
m-as dezbraca de emotiile ce ma cuprind
dar ar insemna sa ma dezbrac de tine.
Visez alb....
in palmele-ti deschise-mi desenez chipul
sa ma privesti atunci cand gandul
ma cauta...
ma cheama...
ma sopteste...
Visez alb...
vibrand prin tine
asa cum pulsul danseaza in ritmul vietii
Sufletul tau e arsita,
desert insetat de mine.
Ma strecor prin sarutul tau
rostogolindu-mi fiinta
pana-n adancul inimii
Aud ecouri
ce ma cheama...
ma soptesc...
ma cauta...
Imi odihnesc raspunsurile pe sanul meu stang si...
Visez alb ...
revarsandu-ma prin totii porii fiintei tale...
M-as naste iar.

Lara Still

Daca,tu,Timpule...

Daca,tu,timpule,
m-ai naste vreodata
din petala unei secunde
Eu,ti-as glasui clipa rezemata
de buzele curcubeului.

Daca,tu,timpule,
ti-ai scrie cuvintele
pe soapta vantului
Eu,ti-as inchide netrairile
in cantul pamantului.

Daca,tu,timpule,
ti-ai odihni aripile dorului
pe sanul necuvintelor
Eu,ti-as saruta nerostirile ingenuncheate
pe tampla ploilor.

Daca,tu,timpule
ti-ai plimba palmele sorbindu-ma
din parfumul gandurilor
Eu,ti-as broda rasarituri
cu bataile clopotelor
din cer.

Daca,tu...tu,timpule,
ti-ai aduna infloriturile
sub pleoapa clipei
Eu ti-as amprenta firul vremii
cu alintul iubirii.

Dar,tu,timpule,
imi ispitesti dorintele zamislind
promisiuni
Cuibarindu-le in causul inimii
insingurate.

Tu,timpule,imi dezbraci suspinele
Pe acordurile unui pian mut
ce-si asteapta viata.

Tu,Timpule,nu-mi cunosti
parfumul anotimpurilor
Ce-au hoinarit
prin silabele numelui meu.

Altfel,tu,Timpule,
m-ai naste inca o data
din petala unei secunde...

Lara Still

Amurgul tacerii...

"Trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec și tremurul mâinii care-l caută..."

In mine traieste dorul de tine....il linistesc cu alinturi...tacandu-ma cu suspine ce mai ratacesc printre melancolia sperantelor. Ce cuvinte ar mai trezi tineretea iubirii din labirintul in care s-a pierdut?!...Oare cate batai de inima ar inceta plansul amintirilor?!...Cate murmure vor mai ravasi noaptea?!
Mi-adun tot cantecul sufletului si-l impart zeilor ,poate o nota va descuia,prin sunetul ei,portile unui drum ce si-a ascuns destinul in palmele lumii.
E atata amurg in aceasta tacere....incat chiar si cuvintele au ingenuncheat sub povara nerostirilor.
Scrie pe perdeaua Universului ca am fost doar joc de stele!...Asa...poate asa,ma voi risipi,pierzandu-ma....


Lara Still

Irisul clipei

Ochiul inimii mele si-a deschis pleoapa pe frunza gandului
 ratacind prin anotimpuri
nenascute...
neumblate ...
necantate...
Pasu-si tanguie linistea in abisul unor umbre
curgandu-mi pe frunte stropi din alintul cerului.
Gust stelele cu adierea sfioasa a unui zambet
ce-si deschide aripile spre parerea unui vis.
si tac....a fericire
necunoscuta...
nestiuta...
neatinsa...
Trupu-mi absoarbe rasarituri
amprentandu-mi apusurile cu rime-n curcubeu
 iar pe umerii goi imi infloresc doruri
nespuse...
neintelese...
nedorite...
Ochiul inimii mele isi inchide rostirile ca pe-o salvare a sufletului
cuibarindu-ma in irisul clipei...

Lara Still

Ratacind printre cuvinte

Asculta-ma,iubite,
chiar daca nu voi sti vreodata
cum e sa dansez prin vocea ta.
Lasa-ma...lasa-ma,iubite,
sa-mi traiesc visul pana la capat
chiar daca tu...tu,n-ai sa vii vreodata.
Tu,iubite,
lasa-ma sa-ti doresc atingerea
chiar daca mi-au incaruntit sperantele
sub cerul dorintelor.
Scrie-ma,iubite,
cu zborul clipelor sculptate
pe buzele Universului
chiar daca lacrimile
isi silabisesc eternitatile ratacite.
Tu,iubite,
lasa-ma...lasa-ma sa te iubesc
chiar daca iubirea mea
atrage blestemele lumii.
Iubite,tu,
imbraca-mi sufletul inghetat
ascunzandu-ma in pantecul inimii tale
Strange-mi singuratatea
si du-ma...du-ma departe
acolo,unde exista dragostea.
Sa ne regasim
ca doua jumatati de inima
ce au trait pe soptite
Un cantec inganat de iubire
ratacind printre cuvinte.

Lara Still

Tu,iubire,tu...

Tu,iubire,tu... stii ca s-a ascuns toamna prin parul tau?! Lasa-ma sa o ascult alergand cu varful degetelor pe frunzele aramii ce-ti valseaza prin ganduri,sa raspund chemarilor in soapta adunand cu saruturi silabele timpului ce strabat clipa cu strigate de uimire...
Tu,iubire,tu...stii ca toamna m-a cuibarit in bratele tale?! M-a surprins dezbracandu-ma de suspine pe talpile cerului.Dansandu-ma printre acoladele vantului mi-a gustat gandurile inimii,aflandu-mi secretul.
Mi se imbujorase privirea,tacerea incepu sa faca echilibristica printre litere:se nasteau cuvinte.
Tu,iubire,tu...stii ca ...

Lara Still