Destin fragmentat

Nu mă-neca
în apa cuvintelor
dar dacă vrei să o faci
naşte-mă corabie
din braţele tale 
să fug,
să fug cu visul ancorat

în vânt

îmi risipeşti plecarea
un gând spre cer
un altul spre pământ,
alungi c-o mână depărtarea
şi taci
cu inima şoptind:

-Pierdută-mi eşti,pierdut îţi sunt!

Lara Nicole (16 noiembrie 2015-Suceava)

E...

atâta dor
în această linişte
răspicat
de surdă
încât
pietre înfloresc
melancolia apelor
din mine
aud
umbra paşilor
zdrobiţi
sub ochii
aştrilor
te caut
fără să-ndrăznesc
(să)te pronunţ...


@Lara Nicole(Still) @  09 septembrie 2015

Tu nu ştii când

mă ard copacii născuţi
din amprenta trecerii tale
arunci-n mine fluvii
cu amintiri
ca o şoaptă-n auzul frunzelor
te strig
cutremurată
privesc glasul cerului
nu vreau să mă simtă fulgerul
vântului

în apele lumii tale...


@ Lara Nicole(Still)@

Plurarul Singurătăţii : Eu şi cu Mine

Mi-e tăcere fiecare pas pe care îl fac din mine spre intimitatea dimineţilor unde îmi regăsesc visele hrănindu-se cu bătăile nebune ale unei inimii ce se hazardează să mai spere în amintiri care-ar prinde viaţă în clipa următoare. Strâng între pleoape imagini ce-mi vorbesc despre un timp în care m-am simţit iubită încercând să înăbuş dorul ce-şi sădeşte în fiecare celulă sămânţa : dor ,dor ,dor...şi doare ! Îmi privesc chipul ce mă priveşte( o oglindă ne desparte între eu şi mine ) şi simt cum ,începe să plouă peste seminţele dorului : vor răsări păduri ce-i vor purta gravura , numele lui va foşni pulsând literele cu ecou ,iar în mine se vor coace dorurile ,încet ,ca fructele nostalgice ce mai aşteaptă briza unui val de lumină .
Adulmec ochii care mă privesc şi realizez un adevăr de care am fugit ,uneori înspre el ,alteori de el : 
-Încă îl iubesc ! Îl iubesc cum nu am mai iubit !
Muşc din cuvinte cu tot crudul realităţii ce mă fulgeră prin ridurile inimii ,mă cert silabisind oftaturi ,opresc gândurile să-şi ancoreze corăbiile cu pânze scrise de secunda unui ''cândva'' şi ,după ce haosul devine armonie ,după ce mă dezbrac de durerea devenită un al doilea rând de piele , creşte din mine,împăcarea . 
Şi mă împac ,despărţindu-mă de toată logica care-mi supunea trăirile ,de toate argumentele pro şi contra ( <pro> le consideram ,când de fapt erau <contra> mea ) ,despărţindu-mă de toate reproşurile pe care mi le-am făcut doar pentru că nu doream să accept realitatea inimii ,punându-mi ,pe umeri ,povara lumii .
Mi-e tăcere fiecare pas pe care îl fac ,din mine ,...fără el ! 

Lara Still 

Ca pe-o primavara

Ca pe-o primavara

apropie-te
vreau sa simt gustul florilor
pe buzele tale
infloresc
curcubee
se joaca
prin parul tau

ca pe-o primavara
te asteapta
si-ti viseaza atingerea
zefir
ce mangaie
respirul ierbii
si ma-nalta,
ma-nalta
spre universul inimii

ca pe-o primavara
te gandesc...

Lara Still-Longiano -3 martie 2015