DE-ATÂTA DOR

De-atâta dor
mă expulzez
din mine
rup durerea
până când ,
până când buzele
descreţesc ridurile
cu un surâs
mă frământă
destinul

umbra unui suflet
fără trup

mă strigă...

de-atâta dor,
de-atâta dor
nu mă mai aud

Lara Still Dumitraşcu (30 iulie 2014 -Milano)

AM VISAT CĂ TRĂIESC

Cu buzele uscate,
îngenuncheată,
îmi privesc
ridurile inimii

prin praful vântului

întind mâna,
să alint,
şi alint fruntea cerului
cu anii în care
am visat că trăiesc

îmi dezgrop văzul
din plânsul ierbii

se-nalţă mâini
avide,necunoscute,
orbeşte
mă pipăie
de la undele gleznelor
până la ţărmul coapselor
şi mai sus...

Cu geamăt de pian mut
alerg
prin timp
mă amân
cu speranţe
îmi deschid privirea
şi alint,
alint ridurile inimii

Am visat că trăiesc.

Lara Still Dumitraşcu (30 decembrie 2013 )

MÂINILE TALE

Mâinile tale
m-au plâns
pe buzele cerului

şi-au aşezat durerea
cioplind doruri,

zborul lor
au săgetat aripile
valurilor sparte

pe piciorul clipei
tresărea inima mea

când,

mâinile tale
m-au plâns
alergând,

pe obrazul îngerilor

se trezea curcubeul
iar eu îţi sărutam

mâinile...

m-au plâns.

Lara Still Dumitraşcu

RUGĂ

Fă-mă,Doamne,
stea neatinsă
să rămân,mereu,
aprinsă.
Buze fă-mă,
sărutare,
gând uitat sub rid de mare.
Strigăt în pieptul
pământului
dans în pântecul
cântului.
Harpă fă-mă,
notă clară
să aprind din suflet
iară,
nevorbitul,
neauzitul,neiubitul,
neavutul,
să le fac o rugăciune
să mă-nalţe
din genune.

Fă-mă,Doamne,
Primăvară!

Lara Still Dumitraşcu

Din cerul mâinilor tale

mi-am desprins zborul
pânza tăcerii
sfâşie
haina timpului,

aud

cade-n cascade
pe mugurii sărutului
se înalţă
spre stele
sculptează
nudul trupului

din tine

acel eu
(întâmplător evadat)
din inima iubirii.

Lara Still Dumitraşcu

SPERANŢE (NE)TRĂITE

Mă caută primăveri
prin inimă le-aud
valsându-şi glasul

cu unduiri
mă rasfiră

şi cad ,
cad pe pleoapa visului
adormit

despletindu-mi
promisiunile unei veri
ce s-a pierdut

în pluralul singurătăţii

plec cu urma-n
necuvânt

să-mi strâng iubirea

din ochii cerului
inimii
îi dăruiesc ploi

cu speranţe

mă ning aşteptările
netrăite.

Lara Still Dumitraşcu

FĂRĂ SĂ ŞTIU

Mă caut in tine
din clipa unor culori
mă desprind,
mă fac puls,

şi-alerg,
alerg prin atlasul inimii tale :
împart lumii iubirea.

Mă strig cu vocea ta
pe buzele-ţi tandre tresar
acoladele unei guri
flămânde

şi te gust,
şi mă plimb,

mă plimb cu silueta degetelor
peste uimirea ochilor tăi.

Pe suspinul arcuit
al unei speranţe
mă aştept
cu pleopele 'plecate
a rugăciune

tânjesc,
tânjesc fără să ştiu,

după tine.

Lara Dumitraşcu Still

CU TINE

Îmi întind trupul
pe iarba înrourată
cu săruturi

surprind

zborul mării,
seninul cerului,

mă deschid,
cu braţele
buzelor
mă-nchin,

şoptind

prin părul meu

vântul
îşi despleteşte
păcatul

ploilor

îmi întind trupul
şi ascult ,
ascult
pulsul pietrelor

mă alintă
cu Tine.

Lara Still 06 ian.2014

TIMIDUL CUVINTELOR

te-aş alinta
dar mă tem să nu se piardă
alinturile mele
prin parfumul altor mângâieri
te-aş săruta
dar mă tem că buzele mele
s-ar sculpta
pe alte săruturi
de-atâta dor
am cuprins în braţe pământul
şi iarba,
florile
şi pădurile,
apele
şi-au lăsat urma

în carnea mea
în sângele meu

anotimpuri se trezesc
pe sânii cuvintelor

te-aş iubi...

Lara Still