Cu buzele uscate,
îngenuncheată,
îmi privesc
ridurile inimii
prin praful vântului
întind mâna,
să alint,
şi alint fruntea cerului
cu anii în care
am visat că trăiesc
îmi dezgrop văzul
din plânsul ierbii
se-nalţă mâini
avide,necunoscute,
orbeşte
mă pipăie
de la undele gleznelor
până la ţărmul coapselor
şi mai sus...
Cu geamăt de pian mut
alerg
prin timp
mă amân
cu speranţe
îmi deschid privirea
şi alint,
alint ridurile inimii
Am visat că trăiesc.
Lara Still Dumitraşcu (30 decembrie 2013 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu