luni, 14 octombrie 2013

Irisul clipei


Ochiul inimii mele si-a deschis pleoapa pe frunza gandului
 ratacind prin anotimpuri
nenascute...
neumblate ...
necantate...
Pasu-si tanguie linistea in abisul unor umbre
curgandu-mi pe frunte stropi din alintul cerului.
Gust stelele cu adierea sfioasa a unui zambet
ce-si deschide aripile spre parerea unui vis.
si tac....a fericire
necunoscuta...
nestiuta...
neatinsa...
Trupu-mi absoarbe rasarituri
amprentandu-mi apusurile cu rime-n curcubeu
 iar pe umerii goi imi infloresc doruri
nespuse...
neintelese...
nedorite...
Ochiul inimii mele isi inchide rostirile ca pe-o salvare a sufletului
cuibarindu-ma in irisul clipei...

Lara Still

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu