Raman Femeie

Chiar daca-n suflet patimi se aduna
Iar versu-mi este desuet.
Raman Femeie in asta lume
Cu dorul ce-mi colinda-n piept.

Stiu ca iubirea-mi e neimpartasita
Doar marea o absoarbe-ncet
Cu ticaituri de clepsidra
Sculptand arcada unui gand poet.

Raman Femeie,tainica poveste
Ce vise a rasfirat spre-acel Eden
Unde cuvinte,tandre ,au fost scrise
Cu soapta cerului-n tandem.

Chiar de privirea ta ma cheama
Cu gura, spre un alt pacat
Raman Femeia,ce pe-un colt de geana
Taceri rostite,ti-a lasat.

Raman Femeie,rima unei inimi
Cantandu-si pasul rar,cu-al sau sarut
Ce zborul a salvat-o din genune
Pe cand durerea a lovit-o de pamant.

Si cand cu pietre in mine-ai aruncat
Stigmatizandu-mi al meu nume
Aceeasi dragoste-ai aflat
In orice timp,in orice lume.

Raman Femeie,vrei,nu vrei,
Icoana ce o porti in suflet.
Pictata-n vers,sculptata-n condei
Un Univers etern c-un singur nume:
Femeie!

Lara Still(26octombrie2013)