Din bataile inimii ce se revarsau pe campul inflorit al trupului...pe petala unui gand ce-si odihnise aripile dorului,te-ai nascut TU.
Cand adunai sub pleoape albastru cerului si marea cu solfegiile visande, palmele-mi, insetate,iti conturau chipul...
Saruturile te gandeau prin nerostitele cuvinte....stiai si taceai,protejandu-ma chiar si de tine.
Cand vantul iti impletise flori pe amurgul buzelor,de pe tampla ploii au inceput sa evadeze margaritare...Ne saruta cerul cu binecuvantare..
Universul ingenunchease lasandu-si umerii sa fie sculptati de iubirea noastra. Traiam in sanul zborului cantul infinitului.
Acum adulmec timpul...fiecare puls al lui lasa urme pe indepartata apropiere a fiintei mele...amprenta mea esti TU!
~Lara S~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu